Intrebarea de un trilion de dolari: China sau America?

04.06.2009, 15:43 | 1.001 vizionari | 0 Comentarii

In urma cu doi ani, istoricul Niall Ferguson si profesorul de economie Moritz Schularick inventau termenul “Chimerica”, pentru a descrie ceea ce ei considerau ca este o relatie-cheie in economia globala: China plus America.

Mana de lucru ieftina din China facea profitabile corporatiile americane. Consumatorii americani, pe de alta parte, tineau ocupate corporatiile chineze cu cerere mare la export, scrie chiar Ferguson pentru The Telegraph.

Iar autoritatile monetare chineze converteau surplusul rezultat din exporturi in rezerve in dolari, cu scopul de a preveni aprecierea propriei monezi.

Consecinta neintentionata a acestei situatii a fost o linie de credit de multe miliarde de dolari catre Statele Unite, rezultand in finantarea deficitului Americii la rate scazute.

Aceste rate pe termen lung, la preturi mici, combinate cu erorile de politica monetara facute de Federal Reserve si ingineriile financiare nesabuite au umflat bula imobiliara americana, a carei explozie a declansat actuala criza.

Pentru a simplifica analiza, Ferguson apeleaza la o comparatie: o casnicie nefericita, in care unulo dintre parteneri nu face decat sa cheltuiasca banii, in vreme ce celalalt doar economiseste.

Intre timp, partenerul cu pasiunea pentru cumparaturi isi cheltuieste toate fondurile (inclusiv din credite), iar economul se trezeste ca slujba ii este in pericol. Ceea ce pana acum era o relatie stabila devine o problema serioasa.

Acesta ar putea fi punctul de cotitura a istoriei, cand echilibrul puterii se inclina in mod decisiv departe de puterea stabilita si inspre un candidat in crestere, scrie istoricul, revenind la chestiunea “Chimerica”.

Este posibila o astfel de evolutie, intrucat crizele financiare accelereaza deseori schimbarea gradata a placilor tectonice geopolitice.

Este posibil ca ceea ce a inceput ca o criza in sistemul creditelor subprime sa semnaleze disparitia hegemoniei americane si inceputul secolului chinez. Nu este o ipoteza exagerata: impactul crizei asupra Stetlor Unite si Chinei.

Potrivit Fondului Monetar International, economia americana se va contracta cu 2,8% anul acesta- in vreme ce economia Chinei ca creste cu peste 6%.

Desigur, China nu a fost ocolita de colapsul exporturilor ce a lovit economiile asiatice la sfarsitul lui 2008 si inceputul lui 2009, si multi chinezi si-au pierdut slujbele.

Insa, spre deosebire de alti analisti, Ferguson nu crede ca este vreun pericol ca chinezii sa se revolte – ca si alte puteri in ascensiune din secolele trecute, China este patrunsa de un sentiment remarcabil de patriotism, chestiune ce nu poate fi pusa doar pe seama propagandei comuniste. Chinezii chiar sunt mandri de avantul pe care l-a luat tara in ultimii 30 de ani.

Pe scurt, par a se implini predictiile lui Jim O’Neill si colegi sai de la Goldman Sachs, care in urma cu cativa ani anticipau ca Produsul Intern Brut al Chinei il va ajunge pe cel al Statelor Unite pana in 2027.

In urma cu trei ani, China nu avea nici o banca in topul celor 20 cele mai importante banci din lume. Astazi, primele trei banci in acest top sunt toate chineze. In 2006, SUA avea sapte in top 20, inclusiv primele doua. Acum mai are trei, iar cea mai mare, JP Morgan Chase, se claseaza abia pe locul cinci.

Chiar dinainte de a deveni cea mai mare economie a lumii, China poate juca un rol mai agresiv in relatia cu Statele Unite. Ca in orice casatorie, partenerul cu bani castiga in general certurile, mai ales cand acestea sunt despre datoriile celuilalt.

Chinezii se plang de americani de ceva vreme. “Am imprumutat americanilor o multime de bani. Sigur ca suntem ingrijorati de securitatea banilor nostri. Ca sa fiu sincer, sunt putin ingrijorat”, declara un lider in martie.

“SUA iau decizii doar pe baza criteriilor interne si se gandesc prea putin la conditiile externe. Din aceste motive, guvernul chinez ar trebui sa se pregateasca. Putem sa continuam sa cumparam datorii americane, insa trebuie sa punem niste conditii”, avertiza, deja, in aprilie, Zhang Ming, economist la Academia Chineza de Stiinte Sociale.

Marea intrebare este: ce conditii vor impune chinezii americanilor? Este o zicala binecunoscuta printre economisti: daca ii datorezi bancii o suma mica, banca are puterea; daca ii datorezi o suma mare, este invers.

Ca in orice divort, trebuie avut in vedere ca marile schimbari in echilibrul de putere nu se intampla amiabil.

sursa: ziare.com